Powered By Blogger

duminică, 15 februarie 2015

Cel mai mic ponei din Australia

    Cel mai mic cal din Australia este mai minuscul si decat un caine labrador,cantarind numai de 35 kg si putand fi transformat fara mari batai de cap pe bancheta din spate a unei masini mici.Pe numele sau Koda,poneiul traieste intr-un domeniu al spitalului veterinar Yarrambat din orasul australian Victoria.Nu de putine ori, cei care-l observa au impresia ca au de-a face cu o ingenioasa jucarie japoneza care functioneaza pe baza de baterii si este manuita prin telecomanda.
  Calutul, care face parte dintr-o rasa de ponei american, a fost menit intotdeauna sa fie mic,insa in afara de faptul ca este ponei la nastere a fost diagnosticat cu o boala care-l impiedaca sa creasca normal.Cu alte cuvinte, Koda este un ponei pitic. In varsta de 12 luni, poneiul a trecut printr-o serie de operatii - din cauza afectiunii sale si-a rupt de cateva ori picioarele, a avut probleme respiratorii si multe altele, insa pe toate le-a depasit cu bine,gratie personalitatii sale- spun medicii.
Surse:"http://alzena.mibbit.ro"

Lacul fericirii

       In insula Hokkaido din Japonia, lacul, situat intr-un vechi crater vulcanic, intre muntii Oakan si Makan,ofera celor ce vin aici cea mai frumoasa priveliste din intreaga Japonie.Mii de pelerini vin sa admire minunatul peisaj al regiunii inconjuratoare lacului si daca au norocul, s-o vada pe "Marino" si pe aunci cred ca vor fi fericiti toata viata.
     Marino, nume pe care japonezii l-au dat si statiei de cale ferata din apropierea Lacului Akan,este numele unei plante care creste numai in apa acestui lac,fiind endemism.Aceasta planta,dintre cele mai rare de pe pamant,este foarte pretuita de japonezi.Marino nu iese la suprafata apei decat in zilele in care lacul este complet linistit si cand razele soarelui ii incalzeste apele. In zilele intunecate, cand sufla vantul dinspre mare, Marino sta pitulata sub apa.Botanistii japonezi au incercat sa aclimatizeze planta in alte lacuri apropiate, cu aceeasi temperatura si compozitie chimica ca cea a lacului Akan, dar pana acum nu au reusit.
       Dinpre modul in care Marino a ajuns in Lacul Akan, japonezii din regiune au o legenda: "In satul ainilor,veche populatie din insula, traia o fata saracu numita Marino. Ea iubea un tanar tot atat de sarac ca si ea. Satul se pregatea de nunta.Dar Marino a avut nefericirea de a fi vazuto de bogatul samurai din castelul situat pe muntele Akan.El a dat ordin ca fata sa fie adusa la castel.Ea nu a putut indura despartirea de iubitul ei .Aruncandu-se de pe malul abrupt in lacul Akan,s-a transformat in floare".
       Japonezii calatoresc de la mii de kilometri departare pana la "Lacul Fericirii" si pleaca deosebit de fericiti daca au putut-o vedea pe Marino deschizandu-si petalele.
Surse:"Lecca Aurel, (1969), Geografie distractiva,Editura Tineretului,Bucuresti."

sâmbătă, 7 februarie 2015

Gumiho – 구미호

GUMIHO

Un alt mit care m-a impresionat foarte mult si mi s-a parut foarte interesant a fost cel al vulpii cu noua cozi initial vazuta prima data in anime-ul de succes Naruto,apoi in cateva drame coreene.

Gumiho este o creatură care apare în povești orale și legende din Coreea. Potrivit acestor povești, o vulpe care trăiește o mie de ani se transformă într-o gumiho. Se spune ca se transforma intr-o fata foarte frumoasa care seduce barbatii pentru a le manca ficatul sau inima. Există multe povești în care apare gumiho, pot fi citite în Culegerea enciclopedica al literaturii coreene orale.
In literatura de specialitate adesea gumiho a fost descrisa ca fiind o creatura insetata de sange,jumatate vulpe ,jumatate om ratacind noaptea prin cimitire pentru a fura inimile oamenilor.
Unele povești spun că, dacă un gumiho se abține de la uciderea și consumul de oameni pentru o mie de zile, poate deveni om. Alții, cum ar fi Gumiho dramă: Tale of the Fox’s Child (Povestea a copilului vulpe), spune că o gumiho poate deveni om, dacă omul care vede adevărata ei natură păstrează un secret timp de zece ani. Sau în drama The Thousandth Man, se spune că, dacă un gumiho mănâncă 1000 de ficati de om in 1000 de ani, poate deveni om, în caz contrar acesta va fi dizolvat în bule. În cea mai recentă dramă Gu Family Book ( cartea familiei Gu), se spune Gumiho poate deveni om, dacă timp de 100 de zile el / ea se roaga si poate trai fara a manca nimic, fara a ucide, fara a isi dezvalui adevarata identitate si ofera ajutorul oamenilor care au nevoie de el, altfel se transgorma in demon pentru 1000 de ani.

n multe culturi asiatice, în special în China, Coreea și Japonia, vulpea cu noua cozi (China (Huli jing) ,Japonia (kitsune), coreeană: Gumiho) este o creatură care apare în mult
e povestiri.
In povestile japoneze se spune ca:
Povestiri lui Tamamo-no-Mae au fost scrise și colectate în perioada Otogizōshi of the Muromachi, și au fost, de asemenea, menționate de Toriyama Sekien în Konjaku Hyakki Shui. Tamamo-no-Mae a fost o curtezană in timpul împăratului japonez Konoe. Ea a fost declarata a fi cea mai frumoasă și inteligentă femeie.  Imparatul imbolnavindu-se a fost chemat Abe no Yasuchika  care descoperit adevărata natură a Tamamo-no-mae si aceasta a fost alungata. Câțiva ani mai târziu, în zona  Nasu, vulpea cu nouă cozi a fost văzuta ucigand și mănâncand femei și călători. Împăratul Konoe a trimis pe Kazusa-no-suke și Miura-no-suke, împreună cu 80.000 de trupe pentru a ucide vulpea. În câmpiile din Nasu, a fost în cele din urmă ucisa și a devenit o piatră numită sesshoseki.Piatra lanseaza continuu gaz otrăvitor, omorând tot ce atinge. Piatra a fost declarata a fi fost distrusa în perioada Nanboku-chō de Gennoh Shinshou, iar piesele zburat la diferite părți ale Japoniei.
Descrierea lui Hokusai
Fleeing Kyūbi as Lady Wah-yeung  povestita in Hokusai's Sangoku Yōko-den
În povestea spusă de Hokusai, în perioada Edo, vulpea cu 9 cozi care o poseda pe Daji nu a fost ucisa, dar în schimb a fugit la Magadha din Tianzhu (India antică). Acolo, a devenit concubina a unui prinț, făcându-l să taie capetele a 1000 de oameni. Acesta a fost apoi învinsa din nou, și a fugit dințară.
În jurul 780 î.Hrdespre aceeasi vulpea sa spus că a posedat-o pe și din nou a fost alungata de fortele militare umane.
Vulpea a fost linistita o perioadă. În 753 d.Hr., vulpea a luat forma unei fete de 16 ani pe nume Wakamo, care l-a păcălit Kibi Makibi, Abe no Nakamaro, și Jianzhen, și urcat în nava care se întoarcea în Japonia dupa cea de-a 10-a misiune in Tang ,China.
În 1113, Sakabe Yukitsuna, un samurai fără familie, a luat un copil abandonat o fata Mizukume (藻女, fata de alge), care de fapt era vulpea cu nouă cozi si a crescut-o pana la 17 ani. La vârsta de 18 ani și-a schimbat numele in Tamamo-no-Mae, a intrat în palat și l-a fermecat pe împăratul Konoe.
Huli Jing          Termenul de vulpe cu noua cozi isi are originea in mitologia chineza (huli jing) unde este descrisa de catre Shan Hai Jing ca având vocea unui copil uman.Ea fiind reprezentata ca un simbol al bogatiei.Aceasta putea fi mancata de către oameni, și cei care o mănâncă vor fi protejati de rău.

vineri, 6 februarie 2015

                         Mitul creatiei in mitologia japoneza

   Mitul creației

     Primii zei au făurit două ființe divine, una masculină, Izanagi, și una feminină, Izanami și le-au însărcinat cu crearea primului pământ. Pentru a le ajuta să facă acest lucru zeii le-au dat și o naginată, decorată cu nestemate, cunoscută sub numele de Amanonuhoko(Halebarda divină a mlaștinii). Cele două zeități au plecat apoi pe podul dintre rai și pământ, Amenoukihashi („Podul plutitor al Paradisului”) și au agitat marea cu halebarda. Când stropi de apă sărată au căzut de pe halebardă, au format insula Onogoro. Izanagi și Izanami au coborât de pe pod și și-au făcut o casă pe insulă. În final, ei hotărât să se împreuneze pentru a popula insula. Au construit un stâlp numit Amenomihashira, iar în jurul lui un palat numit Yahirodono. Izanagi și Izanami au îconjurat în direcții opuse coloana construită în centru, iar când s-au întâlnit Izanami, zeitatea feminină, a fost cea care a vorbit prima. Lui Izanagi nu i s-a părut acest lucru potrivit, dar în cele din urmă a avut cu Izanami doi copii: Hiruko și Awashima, care însă având un aspect neplăcut nu au fost considerați zeități.
Trecerea Podului Plutitor al Paradisului

Creatia primei insule

Rușinați, Izanagi și Izanami au pus copii într-o barcă și le-au dat drumul pe mare, apoi i-au întrebat pe zei cu ce au greșit în ritualul, de au avut acei copii. Li s-a spus că Izanagi trebuia să vorbească primul și nu Izanami, deoarece el era zeitatea masculină. Astfel cei doi au reluat ceremonia, mergând în jurul stâlpului, iar când s-au întâlnit, Izanagi a fost cel care a rupt tăcerea. Uniunea lor a avut succes de această dată.
De această dată, copii lor au fost cei opt Ōyashima, sau cele opt insule mari ale Japoniei:
  • Iyo (mai târziu Shikoku)
  • Ogi
  • Tsukusi (mai târziu Kyushu)
  • Iki
  • Tsushima
  • Sado
  • Yamato (mai târziu Honshu)
Insulele Hokkaido, Kurile (Chishima), și Okinawa nu făceau parte din Japonia în vremurile antice.
Ei au mai avut drept copii încă șase insule și un mare număr de zeități. Izanami, cu toate acestea, a murit dând naștere copilului Kagututi („încarnarea focului”) sau Ho-Masubi („cauzatorul de foc”). Zeița a fost îngropată pe Muntele Hiba, la granița dintre vechile provincii Izumo și Hoki, lângă orașul modern Yasugi. Din cauza furiei pierderii jumătății sale, Izanagi l-a ucis pe Kagutiti. Moartea lui a creat de asemenea o mulțime de zeități.

Yomi, tărâmul întunecat al morților

Disperat de moartea lui Izanami, Izanagi întrepride o călătorie către „Yomi” („tărâmul întunecat al morților”). El își dă seama că există puține diferențe între acest tărâm subteran și cel de deasupra, cu excepția întunericului etern care se instalase în Yomi. Cu toate acestea, întunericul acesta era îndeajuns pentru a-l face să tânjească după lumina și viața lumii din care provenea. Izanagi a căutat-o repede pe iubita sa și în cele din urmă a găsit-o. La început zeul nu a putut să o vadă pe Izanami în întregime, deoarece umbrele îi acopereau înfățișarea. Când i-a cerut acesteia să se întoarcă în lumea de deasupra, Izanami i-a răspuns că este prea târziu deoarece ea a consumat deja mâncare din lumea morților fiind astfel acum o ființă aparținând acestei lumi. Ea nu mai putea să se întoarcă printre cei vii.
Izanagi a fost șocat când a auzit acestea, dar nu a vrut să cedeze în fața dorințelor iubitei sale de a fi lăsată pe tărâmul întunericului. Când Izanami dormea, el i-a luat pieptele care îi strângea părul lung și l-a aprins ca pe o torță. Când a făcut lumină, a rămas uimit de înfățișarea oribilă a celei care odată a fost frumoasa și grațioasa Izanami. Ea era acum o formă putredă de carne.
Plângând după Izanami, Izanagi nu și-a mai putut stăpâni frica și a început să alerge, intenționând să se întoarcă în lumea celor vii și să-și părăsească pentru totdeauna soția. Izanami s-a trezit, și țipând l-a urmărit pe Izanagi. Ea a trimis și niște shikome, creaturi morbide feminine, ca să-l bântuie pe Izanagi și să-l aducă din nou la ea. Încercând să scape de shikome Izanagi aruncă pieptenele soției sale, care se transformă într-un desiș de bambus împiedicând trecerea urmăritorilor. În cele din urmă, după multe încercări, Izanagi ajunge la granița dintre cele două lumi și împinge un bolovan la gura peșterii care duce spre Yomi. Izanami și însoțitoarele ei nu mai pot continua drumul, dar zeița îi strigă soțului ei că dacă o părăsește ea va ucide zilnic 1000 de oameni. Izanagi îi răspunde că el va da naștere altor 1500 în schimb.
Astfel explică mitologia japoneză apariția morții, cauzate de forțele înfumuratei zeițe Izanami.Mitul este asemanator cu povestea lui Orfeu si Euridice.(Preluat de pe situl ro.wikipedia.org)

Amaterasu

   Sunt mare fan Naruto si am observat ca multe din numele  tehnicilor provin din mitologia japoneza(a lor).
Amaterasu(天照)
  -este înmitologia japoneză zeița soarelui, și poate cea mai importantă zeitate (神, kami) șintoistă. Referitor la cum s-a născut există două variante:
  • conform cronicii Kojiki (712) s-a născută din ochiul stâng al zeului Izanagi în timp ce acesta se purifica ritual într-un râu după ce vizitase iadul (unde se dusese să își caute nevasta decedată).
  • conform cronicii Nihon shoki (720) s-a născut ca urmare a relațiilor sexuale dintre zeul Izanagi și zeița Izanami.
  • A devenit stapana Paradisului(Takamagahara)
  • Amaterasu este descrisă în Kojiki ca fiind zeița soarelui născută din ochiul lui Izanagi, care de asemenea l-a adus pe lume și pe Susanoo, zeul furtunii. În Kojiki se spune despre ea că este zeitatea din care emană întreaga lumină și este asociată cusoarele datorită cordialității și compasiunii sale față de oamenii care o venerau. Cu alte cuvinte zeița este o interpretare a luminii și a căldurii, văzute ca un simbol al iubirii și al purității. Zeița se află asftel în opoziție cu fratele ei, Susanoo, personificare a brutalității și a violenței. Un mit japonez descrie cum, odată, Amaterasu, supărată de comportamentul fratelui ei, s-a refugiat într-o peșteră, Amano-Iwato (Peștera Soarelui). Ea a ascuns toată lumina care emana din trupul ei, învăluind lumea în întuneric.
    Conform mitului, Susanoo urma să fie trimis în lumea morților alături de Izanami, de către tatăl său, Izanagi. Însă Susanoo era înspăimântat de ce va vedea acolo și totodată invidios că Amaterasu avea parte de toate minunățiile raiului. De aceea, zeul a plecat spre Takamagahara, sub pretextul că vrea să-și ia rămas bun. Văzându-l că vine, zeița soarelui, cunoscându-l foarte bine, a pus în preajmă o tolbă cu săgeți și luat un arc pentru a-și asigura protecția. Amaterasu i-a ieșit în întâmpinare fratelui ei și a aflat că el vrea doar să-și ia rămas bun. Zeița a cerut atunci o dovadă pentru bunele lui intenții. Susanoo a propus să creeze copii divini care să conducă cu înțelepciune lumea. Amaterasu a fost de acord, a luat sabia fratelui ei, a rupt-o în bucăți și a transformat-o în trei zeițe, care erau mai frumoase ca orice alte zeițe din lume, în afară de Amaterasu. Susanoo i-a cerut atunci surorii sale cele cinci bijuterii pe care le avea la gât, și după ce le-a spart cu dinții a suflat o ceață luminoasă din care s-au născut cinci divinități masculine, mai puternice decât oricine, cu excepția zeului furtunii.
    Când Susanoo, mulțumit de creația lui, și-a proclamat omnipotența, Amaterasu i-a amintit că cei cinci zei au fost născuți din colierul ei. Nervos că nu este apreciat, Susanoo devine dintr-odată violent și își pierde controlul. El a dat drumul ploilor și vântului, pe care le avea sub comandă, a distrus lanurile de orez pe care Amaterasu le îngrijise cu atâta grijă. Zeița soarelui se aștepta la așa ceva și nu a intervenit, gândindu-se că aceasta este firea fratelui său. Din păcate, însăși răbdarea zeiței l-a întărâtat și mai tare pe Susanoo. Zeul voia să o atragă și pe Amaterasu în această luptă, însă ea rămânea distantă, superioară lui.
    Într-o zi, Amaterasu și prietenele ei țeseau în camera sacră a zeiței haine pentru zei, când a venit Susanoo, hotărât să-i dea un ultim mesaj surorii lui. El a luat unul din caii zeiței (animale sacre pentru ea), l-a jupuit și l-a ucis, apoi a făcut o gaură în acoperiș și a aruncat în cercul de femei țesătoare. Pe șaua calului a scris "Lucrurile nu sunt întotdeauna atât de negre și albe precum par". Această întâmplare înfricoșătoare a făcut-o pe una din cele mai vechi prietene ale lui Amaterasu să moară la picioarele zeiței. Amaterasu a fost atât de speriată încât a fugit din palatul ei. A găsit o peșteră într-un colț liniștit al raiului, s-a refugiat în ea și a acoperit intrarea cu un bolovan. Lumea a fost adâncită în beznă. Cosiderându-se învinsă în lupta spirituală contra fratelui ei, Amaterasu a stat o perioadă destul de lungă în peșteră. Între timp recoltele oamenilor s-au veștejit fără lumina soarelui, iar oamenii, lipsiți de speranța de a o mai vedea din nou pe zeiță, au început să moară.
    Văzând această situație, ceilalți zei s-au adunat și au plănuit să o scoată pe zeiță afară. Nici unul din ei nu a reușit să o convingă. Atunci, zeiței bucuriei, Ama-no-Uzume i-a venit o idee. A agățat o oglindă de bronz într-un copac de la intrarea în peșteră. Apoi s-a dezbrăcat de haine și s-a acoperit cu frunze de bambus și flori. A răsturant o cadă și a început să danseze pe ea, lovind-o cu picioarele. Zeii au fost impresionați de dansul ei erotic și au început să o aclame. Auzind zgomotul de afară, Amterasu a devenit curioasă și vrut să vadă ce se întâmplă. Zeul forței s-a ascuns la intrarea în peșteră, cu gândul să o tragă afară pe Amaterasu, dacă aceasta apărea. Nu a mai fost însă nevoie de el, deoarece zeița, scoțând capul afară din peșteră a fost orbită de reflexia ei luminoasă în oglinda de bronz și, pentru moment a uitat de frică și durere.
    Amaterasu s-a privit pentru prima oară în oglindă. De atunci, ea a hotărât să atârne oglinzi la intrarea în templele ei, astfel încât oricine ar fi trecut în dreptul lor, să se uite adânc în ele.
    Mai târziu Amaterasu îl trimite pe nepotul ei Ninigi-no-Mikoto să aducă pacea în Japonia și îi oferă cele trei obiecte sacre numite "Comorile imperiale ale Japoniei": sabia Kusanagi, oglinda Yata no kagami, și bijuteria Yasakani no magatama. Un descendent al lui Ninigi-no-Mikoto a fost Jimmu, primul împărat al Japoniei.
    Deși cunoscută și înfățișată ca o zeitate feminină, Kojiki nu dă informații despre sexul lui Amaterasu (japoneza nu folosește pronume diferite pentru genuri). Unii învățați au susținut că Amaterasu este bărbat.
    Despre Amaterasu se spune că este inventatoarea țesutului, a tehnicilor de cultivare a orezului și grâului, a creșterii viermilor de mătase. Cel mai important altar al ei este Marele Sanctuar de la Ise (sau Ise-Jingu), aflat în Ise, Japonia, pe insula Honshu. Acolo, simbolul ei este o oglindă, unul din cele trei comori sacre.
    Amaterasu este sărbătorită în fiecare an pe data de 17 iulie, prin procesiuni de stradă, în toată țara. Festivitățile din ziua de 21 decembrie, solstițiul de iarnă, comemorează ieșirea ei din peșteră.(Acest text a fost publicat de pe pagina oficiala ro.wikipedia.org)